din poezia Ancelograful

Ancelograful zace pe pădurea gravă,

am ascultat-o cum duhnea lăuză,

corabia de farmece e dalbă

și melcișorii se grăbesc în iarbă.

În stînga, lingă ea,

o cioară strînge aripi de ventuză,

se istovește peste ea

o micro începătoare prea confuză.

1 comments:

Lucian said...

Foarte interesante versuri! :)

Post a Comment