Ancelograful zace pe pădurea gravă,
am ascultat-o cum duhnea lăuză,
corabia de farmece e dalbă
și melcișorii se grăbesc în iarbă.
În stînga, lingă ea,
o cioară strînge aripi de ventuză,
se istovește peste ea
o micro începătoare prea confuză.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comments:
Foarte interesante versuri! :)
Post a Comment